Deși sunt departe de fete, gândul meu nu s-a dezlipit zilele acestea de sala „Millenium Dome” . Mi-aș fi dorit să mă fi pierdut printre miile de spectatori și să le încurajez pe fete, să desfac mare tricolorul și să strig: Hai, România! Hai, fetelor! Tare, că se poate! Sunt însă în fața televizorului și le transmit gândurile mele pozitive.
Despre concursul de azi sunt multe de spus. Finala la individual compus este visul fiecărei gimnaste. Nimic nu poate fi mai frumos decât să arăți că ești completă, că poți stăpâni patru aparate. Este perfecțiunea… Este ceea ce cele două Ane vor încerca să atingă azi. M-au impresionat ambiția și „nervii tari” ai Anei Porgras. Evoluția perfectă din calificări i-a adus deja în fața arbitrelor un capital serios de imagine. Faptul că stai pe toate aparatele, că lucrezi curat, că ai o ținută impecabilă este avertismentul pe care îl arunci, ceva de genul: „hei, sunt aici și mă voi bate pentru medalie”. Este atitudinea prin care îți anunți intențiile, un lucru psihologic pe care fiecare dintre noi și-l propune. În plus, are de partea ei un exercițiu valoros la bârnă, o simplitate și o grație care plac ochiului.
Mă gândesc cu emoții mari și la Ana Tămârjan. Acasă, în fața calculatorului, dând refresh continuu pe site-urile ce transmiteau calificările, îmi venea să plâng de furie. Știu cât a muncit, cât a tras, cu toate durerile pe care le avea. Emoțiile de a arăta că poate mai mult, că merită să fie pe podium la individual cred că și-au spus cuvântul. Sper să se adune azi, să se gândească la faptul că e munca ei de o viață și că poate fi mult mai mult decât ce a fost. Cred în Ana și în puterea ei de luptă. Cred în colegele mele și mai ales cred că diseară se poate auzi imnul României.
Citește un reportaj despre Ana Porgras, surpriza României la Mondialele de gimnastică! „Micuța balerină!„
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER